Ionut Petriman Ghid Montan

Muntele este, pentru mine, interminabila și neprețuita provocare de a progresa, de a îmbunătăți, de a rafina. Atât la exterior, cât și la interior. El, muntele, mi-a arătat, cu fiecare traseu pe care l-am parcurs, că are puterea de a scoate, din fiecare dintre noi, toate darurile pe care le purtăm zi de zi în suflet și în minte, știind sau neștiind că le avem. M-a învățat despre curaj și răbdare, despre renunțare și despre perseverență, despre comunitate, despre leadership și despre colaborare. Despre riscuri, despre siguranță, despre satisfacție și, evident, despre… FEBRA MUSCULARĂ!

Îmi place să-mi iau mereu la mine “pomelnicul” cu încurajări și nu sunt deloc zgârcit cu ele. De obicei am  destule, pentru toată lumea din jur. Sunt pasionat de depășirea limitelor fizice și mentale și consider că, daca unul din grup – oricare ar fi el – poate sa facă un lucru, atunci toți pot. Mă descurc destul de bine să te conving, atunci când tu crezi ca nu mai poți, că n-ai ajuns nici măcar la jumătatea rezervelor tale de energie. Sunt tot timpul preocupat de siguranța grupului, fără a face exces de sobrietate - iar asta, probabil, deja știți și voi, pentru că m-ați auzit, adesea, în Autocarul Bucuriei, spunând poezii hazlii, la microfon. Îmi place să cânt la chitară și nu ratez ocaziile în care pot să mă exprim în sensul ăsta, fie lângă un foc de tabără și o cană de vin fiert, fie în câte o cabană, fie în orice loc în care se adună lume cu chef de cântat de-ale muntelui. Așa că vă invit să vă exersați vocile, pentru că nu se știe când ne întâlnim la o chitară și vreau, cu tot dinadinsul, să facem super-echipă nu numai la urcat pe munte, ci și la distracție!